Fata intunecata a jocului la copii

Fata intunecata a jocului la copii

A fost odata ca niciodata… cu totii am crescut jucandu-ne, baietii cu masinute, cu reviste Pif, Vaillant,Rahan, timbre si fetele cu papusi. Mai tarziu jocurile au evoluat de-a mama si tata, de-a hotii si vardistii si in cele din urma jucam un joc al societatii, al unui sistem care ne imbolnaveste in timp, in care „trebuie” sa fii adult serios si responsabil.

Am stat si am analizat mult timp jocul cu toate fazele si implicatiile lui si am ajuns la concluzia ca a devenit periculos, o sa explic si de ce.

Jocul initial este conceput de copil pentru a-si dezvolta lumea asa cum o vede si vrea el pentru ca mai tarziu din acea lume sa creeze punti si modele de transfer catre lumea reala. Practic daca mediul in care creste copilul nu este stabil si evolutiv, copilul foloseste jocul ca o scapare urmand ca mai tarziu sa -si dezvolte o lume intreaga in care sa fuga. Ca lucrurile sa fie si mai grele odata cu dezvoltarea tehnologiei, jocul s-a mutat dintr-un univers paralel construit virtual de copil intr-un univers paralel gata conceput de cineva (creatorii jocurilor, desenelor animate). Este asemanator cu momentul in care citesti tu o carte si mintea ta creeaza o lume conforma cu propriile perceptii sau vezi un film si esti introdus intr-o lume deja creata de regizor, dupa mintea lui.
In acest fel virtualizarea a dezvoltat o dimensiune periculoasa pentru ca nu mai pune la contributie mintea umana, dimpotriva trendul este catre automatizare, cat mai putin efort din partea utilizatorului.

Astfel intalnim 2 tipuri de virtualizari:
– cea organica, naturala, daca putem sa-i spunem asa, creata de imaginatia noastra
– cea sintetica, deja creata de filme, jocuri si desene animate care ne induce o perceptie diferita asupra realitatii

Copiii jucandu-se pe calculator si uitandu-se la desene animate chiar si o ora pe zi (unor parinti o sa li se para mult, altora putin) dezvolta o virtualizare indusa care ii saboteaza mai tarziu pentru ca realitatea nu seamana nici 25 % cu mediul in care cresc ei.

Ce poate fi facut ?

Iesit in natura, activitati in familie, discutii interesante. Am observat ca se produce o „separare” in unele familii si anume, adultii cu ale lor si copii intre ei sau cu jocurile si desenele. Recomand sa stea copiii cu adultii cat mai mult, au ce invata si ii ajuta mult.

„Joaca este începutul cunoaşterii.”
de George Dorsey